”Siamo tutti fratelli”
Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie a apărut la iniţiativa lui Henry Dunant (1828-1910), un om de afaceri elveţian, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, care a făcut 40.000 de victime şi la ale cărei rezultate Dunant a asistat. Impresionat de imaginea de după bătălie, el a chemat persoane din zonele învecinate, alături de care a îngrijit răniţii şi a solicitat ajutorul voluntarilor. Mobilizaţi de cuvintele lui Dunant – ”Siamo tutti fratelli” (Suntem cu toţii fraţi), timp de trei zile, voluntarii au acordat ajutor şi îngrijire medicală tuturor răniţilor, indiferent că erau inamici şi compatrioţi.
După ce a trecut prin această experienţă, Henry Dunant a scris şi publicat, în 1862, cartea ”O amintire de la Solferino”, prin care atrăgea atenţia lumii întregi asupra necesităţii de a înfiinţa societăţi de ajutor şi de a promova un acord internaţional cu privire la ajutorarea răniţilor şi la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărţi, Henry Dunant a reuşit să transmită ideile sale în rândul guvernanţilor europeni şi al oamenilor influenţi de la acea vreme.
Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a autointitulat Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor şi care, în 1876, a devenit Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Atunci a fost semnată prima Convenţie de la Geneva, de către 12 şefi de stat, şi a fost adoptată emblema unei cruci roşii pe fundal alb (inversul steagului Elveţiei, cu cruce albă pe fond roşu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă.
IFRC, denumită anterior Liga Societăților de Cruce Roșie, a fost înființată în 1919, la Paris, de reprezentanții a cinci societăți fondatoare ale Crucii Roșii: Japonia, Marea Britanie, SUA, Franța și Italia.
Organizația internațională reunește 191 de Societăți Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie – printre care și Crucea Roșie Română – și este prezentă în aproape toate comunitățile de pe glob. Circa 160 de milioane de oameni beneficiază, în fiecare an, de servicii pe termen lung, programe de dezvoltare și intervenții în caz de dezastre. Forța organizației constă în rețeaua impresionantă de voluntari (peste 16 milioane), în expertiza comunitară de neegalat, dar și în independența și neutralitatea noastră
