”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică!”
𝐀𝐬̦𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥: “𝐄𝐮 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐒-𝐚 𝐜𝐨𝐛𝐨𝐫𝐚̂𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮. 𝐀𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐨𝐦.𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐌𝐢𝐧𝐞 -𝐳𝐢𝐜𝐞 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥- 𝐯𝐚̆ 𝐯𝐨𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢 𝐩𝐞 𝐓𝐚𝐭𝐚̆𝐥 𝐬̦𝐢 𝐯𝐞𝐭̦𝐢 𝐟𝐢 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐮𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐌𝐞𝐢.”
Oala cu sarmale…este importantă,
Gusturi şi arome…într-un ciob de lut,
Pentru fiecare este o constantă
Pusă-n veşnicie…de la început.
Mielul și curcanul sunt ca o-mplinire,
În sfinţite clipe…şi în sărbătoare,
Reprezintă satul şi a lui menire,
Farmecul, belşugul, ziua asta mare.
Drobu-i o rețetă tipic…românească,
Nicăieri în lume…nu o mai găseşti,
De magie nimeni, nu o să vorbească,
Nici de truda clipei…ce o rostuiești
Pasca împletită are dulci…secrete,
Taine neștiute…frământând tăceri
Gândul și-ndrăzneala minţilor deştepte,
Mierea și esența…veșnicului ieri
Oul roșu…parcă…o reclamă este,
Pentru cel ce ştie unde-i pus misterul
Şi găsindu-l, mândru, lumii dă de veste,
Că pe masa-ntinsă… se răstoarnă cerul.
Vinul și pălinca…înfloresc destinul,
Harul și credința…celor ce postesc,
Ignorând ispita…și-alegând puținul
Ca o mântuire…PAȘTE ROMÂNESC
de la Costy Triţă, Dumnezeu să-l îmburde-n RAI!
În noaptea ÎNVIERII se deschid porţile Cerului, iar ceea ce ceri, Dumnezeu îţi va da. În ziua de Paşte, toţi membrii familiei, se spală întru-n vas cu apă neîncepută în care se află un ou roşu şi un bănuţ de argint. Oul se pune pentru ca să fie toţi roşii şi sănătoşi ca oul, iar banul, ca să fie bogaţi şi curaţi ca argintul. Se gustă apoi, neapărat, prima dată din anafora de Paşti care a fost adusă în coşarcă unde sau sfinţit de preot bucăţi mai mici din cât mai multe feluri de mîncare,de la usturoi de leac până la bucăţi de carne şi ouă încondeiate. În vechime cu precădere, dar şi azi, unii gospodari, venind de la Înviere, cu lumânarea nestinsă ocolesc casa, pentru izgonirea celui rău. Nu este bine să se cearnă făină sau să se bage mâna în solniţa cu sare, căci îţi va transpira mâinile. Ciocnind ouăle, bărbatul cu femeia, a cui nu se va strica, acela va trăi mai mult. Vânătorii puneau în puşcă anaforă pentru a atrage de ea mai mult vânat. Dacă oul vopsit roşu, sfinţit de la Paşti,îl păstrezi patruzeci de zile fără să se strice este semn sigur că eşti un om norocos. Toată lumea în ziua de Paşti trebuie să tragă clopotele şi să bată personal toaca,semn al apostolatului şi al răspândiri prin el a vestei Învierii. Umblatul copiilor după ouă roşii este o continuare şi o transformare a vechi tradiţii când fiii se duceau la părinţi, nepoţii la moşi şi finii la naşi cu pască şi cu ouă,ciocnind şi stând la masă cu ei, mai ales în a doua şi a treia zi de Paşti. Ciocnitul ouălor, ca datină generală, se prelungeşte în toată Săptămîna Luminată cu reflexie până la Ispas şi Rusalii. În Săptămîna Albă, Luminată, Cerul este deschis, după tradiţie, până la Ispas, iar cine moare e fericit căci ar merge fără judecată direct în Rai, la Dumnezeu.
Toate aceste credinţe, tradiţii şi obiceiuri care se mai păstrează în mare parte şi azi. Ele în cea mai mare parte nu contravin învăţăturii noastre creştine ci dimpotrivă o întregesc şi o fac accesibilă, în înţelesul ei, creştinului de rând. Socotesc că dragostea de Dumnezeu, unită cu dragostea de Patrie şi de aproapele, cu deplina cinstire a eroilor care s-au jertfit pentru apărarea şi întregirea Ei, cu respectarea tezaurului nostru de tradiţii şi obiceiuri străvechi sunt virtuţi ce trebuie să stea profund înscrise în fiinţa şi conştiinţa fiecăruia dintre noi.
Ele trebuie sădite în noi din fragedă pruncie, ori unde ne-am afla, prin repetate exerciţii spirituale. De aici,concluzionând, vom afirma că tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor noştri, sunt, prin rememorarea virtuoasă a lor, un profund exerciţiu spiritual.
𝐌𝐢𝐧𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐮𝐢 𝐈𝐢𝐬𝐮𝐬 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐚̆𝐢𝐧𝐮𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐯𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞, 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐚̆ 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐞𝐳𝐞 𝐯𝐢𝐚𝐭̧𝐚 𝐬̧𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐚̆ 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐞, 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐜𝐚̆𝐥𝐝𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞!
𝐒𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐢𝐭𝐞 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐢 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐢!
𝐇𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐬 𝐚 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐚𝐭!
