ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FERICIRII

Anual, la data de 20 martie este celebrată Ziua internaţională a fericirii (“International Day of Happiness”). A fost proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012.

Evaluările vieții din sondajul Gallup World Poll oferă baza pentru clasamentul anual al fericirii. Ele se bazează pe răspunsuri la întrebarea principală de evaluare a vieții. Scara Cantril le cere respondenților să se gândească la o scară, cea mai bună viață posibilă pentru ei fiind un 10 și cea mai proastă viață posibilă fiind un 0. Apoi li se cere să-și evalueze propriile vieți curente pe acea scară de la 0 la 10. Clasamentele sunt din eșantioane reprezentative la nivel național pe trei ani. Folosim date observate cu privire la cele șase variabile și estimări ale asocierii lor cu evaluările de viață pentru a explica variația între țări.

Acestea includ PIB pe cap de locuitor, sprijin social, speranță de viață sănătoasă, libertate, generozitate și corupție. Clasamentul fericirii noastre nu se bazează pe niciun indice al acestor șase factori – scorurile se bazează în schimb pe evaluările proprii ale indivizilor asupra vieții lor, în special, pe răspunsurile lor la întrebarea cu un singur articol de evaluare a vieții la scara Cantril, la fel cum epidemiologii estimează că măsura în care speranța de viață este afectată de factori precum fumatul, exercițiile fizice și dieta.

Fericirea este un atribut strict personal al fiinţei umane. Ea poate fi generată pentru un individ de o trăire de moment, la fel cum pentru altul, fericirea poate fi atinsă doar după îndeplinirea unor ţinte a căror atingere a necesitat o perioadă îndelungată de eforturi.

Fericirea poate fi întâlnită în cazul unora la prezenţa într-un cadru natural mirific, la fel de bine cum pentru alţii fericirea este extrem de clar definită ca direct proporţională cu contul din bancă. Întâlnim oameni fericiţi în situaţia în care apropiaţii lor trăiesc o stare de bine, la fel cum obţinerea fericirii unora este bazată pe nefericirea altora.

E greu să definești fericirea… sau tristețea . Omul fiind înzestrat cu ,,liberul arbitru” poate să decidă sau să-și influențeze propria stare de spirit

Filosofii au încercat secole la rând să dea o definiție cât mai plauzibilă conceptului de ,,fericire” pentru că în lipsa acestuia , vorbim bineînțeles de nefericire. Filosoful , Wilhelm Humbold este tot mai convins că ,, fericirea sau nefericirea depinde mult mai mult de modul în care recepţionăm evenimentele vieţii decât de evenimentele în sine” . Poate că are dreptate având în vedere că și alți filosofi și teologi împărtășesc aceeași părere.

Democrit susținea la un moment dat că ,,fericirea şi nefericirea sunt în suflet”, sufletul fiind la Sfântul Augustin ,,ipsum esse” adică ființa însăși ce sălășluiește în ,, inter intimo meo” , în interioritatea mea.

Dar revenind la filosofi, Aristotel punctează și mai bine acest aspect esențial vieții , lăsând să se înțeleagă faptul că ,, acţiunile hotărăsc fericirea sau nefericirea omului”. De aceeași părere este și filozoful englez John Locke care nu ezită să reamintească faptul că ,,fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor”.

W. H. Allen se miră cum în împrejurări nenorocite, un lucru de nimic îl poate face pe om fericit. Este adevărat, poți fi fericit, mulțumindu-te cu mai puțin, fiind convins că ,,bucuria vine din lucruri mărunte”. Însă trebuie să înțelegem faptul că toți oamenii tind către fericire, dar nu toți o concep la fel. Știm că fericirea vine din interior și poți fi fericit în mai multe feluri și din mai multe motive, un simplu zâmbet, o simplă mângâiere sau un simplu gest poate fi suficient pentru a-ți recăpăta liniștea. Bucuria adevărată, însă presupune o conștiință de sine dezvoltată care reușește să sintetizeze și să analizeze toate evenimentele sau experiențele care ne-au marcat existența. Scopul tuturor acțiunilor omenești, este tocmai această tendință spre bine, spre frumos, spre perfecțiune numai că sunt foarte puțini care recunosc faptul că sunt cu adevărat fericiți. Și ne punem întrebarea de ce nu ne putem bucura nici măcar atunci când reușim în ceea ce ne-am propus?

Stephen R. Covey spunea că ,, viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem” iar a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori exteriori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla”. Prin urmare noi suntem cei care putem să ne controlăm sentimentele, pornirile, acțiunile pe care le facem și să găsim echilibrul interior.

Gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greșite ale omului. Libertatea are mai multe planuri de exprimare și manifestare. Avem libertatea de a gândi ce vrem , de a ne exprima liber, sau chiar de a acționa liber, numai că în cazul omului religios acestor libertăți, i se impun unele restricții . Și omul socializat are unele frontiere de utilizare a libertății de exprimare, întrucât trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu își insulte semenii, etc.

Când vorbim de acțiunile pe care le întreprindem, desigur avem întotdeauna în vedere consecințele pe termen scurt sau pe termen lung ale faptelor săvârșite și mai ales efectele negative asupra celor de lângă noi. O altă părere mi-a atras atenția și anume dacă Dumnezeu este Creatorul lumii, atunci, cu siguranță a reglat liberul arbitru, astfel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul și ajutorul dat semenului, decât fapte violente și distructive care duc la ură, nepăsare și dispreț față de oameni. Și totuși în lumea actuală este multă violență, multă ură și mult dispreț și atunci ne întrebăm cum ar fi dacă fiecare ar putea face ce dorește cu scopul satisfacerii unor dorințe sau plăceri proprii. Denis de Rougemont spunea că fericirea nu ține de “a avea”, ci de “a fi”; ea nu poate fi achiziționată, simțită, deoarece este o stare de care trebuie să te lași cuprins și care vine din interior.

La Aristotel, fericirea este activitate rațională, pe care ne-o dorim și o simțim în funcție de deciziile pe care le luăm la momentul oportun. Însă cea mai elocventă zicală care se pare că aparține lui Sofocle spune că ,,este fericit cel ce știe că e fericit”.

În concluzie, important este ca noi să ne dăm seama de sensul vieții, de importanța acesteia și de micile bucurii pe care ni le oferă. Să ne bucurăm sau să suferim din cauza experiențelor pe care le trăim, într-adevăr, rămâne la alegerea noastră. Fericirea, înseamnă cunoaștere, dragoste, inteligență și voință, toate acestea formând un echilibru perfect care ne-ar fi de un real folos în dobândirea mulțumirii sufletești, stimei de sine, împăcării cu noi înșine și mai ales plăcerea de a trăi și de a te bucura de tot ce ți se întâmplă..

Fericirea e în noi, în sufletele noastre și se oglindește în ochii noștri! ZIEsti fericit când oferi…fericire celui de lângă tine! Dacă vrei să fii fericit, ai grijă de cel care este lîngă tine și te iubește!Fiți fericiți, dragii mei….acum, astăzi, mâine!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *