PERSONALITATEA ZILEI- REGELE CAROL I- 185 de ani de la nașterea sa

”Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”

În anul 1866, Carol I a fost ales ca domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. Această perioadă a reprezentat un moment important în istoria României moderne, deoarece a marcat tranziția de la domniile fanariote la monarhia constituțională. Prințul străin și-a asumat cu responsabilitate această îndatorire și și-a dedicat întreaga viață poporului român.

Cuvintele Prim-ministrului Ion C. Brătianu, rostite în ziua de 10 mai 1881, cu ocazia încoronării lui Carol I ca Rege al României, surprind prin actualitatea lor:

”România, constituită în Regat, completează şi încorporează opera Regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este de acord cu poziţiunea ce a dobândit, ca Stat Independent. Prin noul nume şi titlu se întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Regatul Român, Măria Ta, este astfel continuarea domniei române; nu are alt program, nici alte aspiraţii, nici alte tendinţe. Este o consacrare, o întărire mai mult dată de Români principiului monarhic, pe care Măria Ta ai ştiut a-l planta adânc pe pământul României.

Primul Rege al României a domnit 48 de ani (cea mai lungă domnie din istoria noastră).

În 1866, Unirea Principatelor Române era ameninţată cu anularea. Numai venirea pe Tronul vacant a unui Principe dintr-o prestigioasă dinastie europeană a salvat fragila construcţie instituţională începută la 1859 de oameni de stat patrioţi. În timpul domniei lui, România obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman, devenind astfel un stat suveran. Proclamată la 10 mai 1877, independenţa a fost obţinută în urma războiului ruso-româno-turc din 1877–1878, prin lupta armatei române conduse de Domnitorul Carol, şi a fost recunoscută de către Marile Puteri la Congresul de la Berlin.

România devine regat independent şi suveran în anul 1881 (independența și suveranitatea fuseseră recunoscute internațional încă din anul 1878, prin actul Congresului de la Berlin).

29 iunie / 11 iulie 1866: Adunarea Constituantă adoptă prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate ale timpului.

1867: se introduce sistemul monetar naţional, în anul 1870 fiind bătute în țară primele monede de aur, argint și aramă, odată cu înființarea Monetăriei Statului.

1867: Principatele Unite au pavilion separat la Expoziţia Universală de la Paris.

La 15 septembrie 1867, Carol I devine membru de onoare al Societății Academice Române, instituită prin Decret Domnesc în 1867, devenită Academia Română, la 30 martie/12 aprilie 1879. Protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române între 1879 şi 1914, regele a lăsat acesteia, prin testament, suma de 600 000 de lei.

În 1867, ia fiinţă şcoala Normală „Carol I“, finanţată din caseta personală a Domnitorului.

La 11 mai 1868 este înfiinţată Societatea Filarmonică Română.

La 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret. În 1906, reţeaua de căi ferate a României avea să ajungă la 3 180 km.2

În timpul domniei Regelui Carol I se inaugurează Palatul Universității din București (14 decembrie 1869), Palatul Universității din Iași (21 noiembrie 1897) și Teatrul Național din Iași (1 decembrie 1896).

La 12 noiembrie 1871 se inaugurează Uzina de gaz aerian de la Filaret.

La 25 septembrie 1872 se inaugurează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul 1888, „Gara Târgoviştii“).

În 1872 îşi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti.

Anul 1872 marchează începutul funcţionării Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti şi al Şcolii fiilor de militari din Iaşi.

La 26 decembrie 1872 este introdus în Bucureşti tramvaiul cu cai.

În 1875 se înfiinţează Fabrica de ulei vegetal din Bucureşti.

La 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea Banca de Bucureşti (cu capital francez).

La 4 iulie 1876 este fondată Societatea Naţională de Cruce Roşie a României.

În 1879 a fost dată în folosinţă prima linie de cale ferată care a legat Transilvania de Bucureşti, prin inaugurarea liniei Ploieşti – Predeal şi joncţiunea cu calea ferată Braşov – Predeal.

La 17/29 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României, a 16-a bancă centrală din lume.

Între anii 1880–1883 este amenajat cursul Dâmboviţei.

În 1882 este introdus iluminatul electric la București.

La 1 decembrie 1882 se deschide Bursa din București, în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei. În Monitorul Oficial al României din luna decembrie a anului 1882 au fost publicate cotațiile bursiere ale primelor companii românesti tranzacționate.

La 25 septembrie 1883 are loc inaugurarea Castelului Peleş din Sinaia, leagănul Dinastiei române, ridicat de Regele Carol I cu bani provenind din caseta personală.

În 1884 este introdusă, în Bucureşti, prima linie telefonică.

La 1/13 mai 1885 este recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol.

În 1885 se deschide Grădina Botanică la Cotroceni.

La 23 aprilie 1887, Catedrala mitropolitană Iași este sfințită, în prezența Familiei Regale a României.

În 1888 este inaugurat Ateneul Român.

La 14 martie 1895 se inaugurează, în Bucureşti, Fundaţiunea Universitară „Regele Carol I“, actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Regele Carol I“.

În septembrie 1895 a fost inaugurat Podul Carol I de la Cernavodă, construit la inițiativa regelui. La data aceea, podul peste Dunăre era cel mai lung pod din Europa continentală.

La 8 iunie 1897 se aşază piatra fundamentală a Palatului „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie“, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie în noul sediu având loc la 15 iunie.

Între anii 1895 – 1910 este modernizat portul Constanţa.

În 1901 este inaugurat Palatul Poştelor din Bucureşti (actualul Muzeu Naţional de Istorie a României).

La 27 ianuarie 1903 este fondată, la Bucureşti, „Confederaţia Patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România)“, ce îşi propunea dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti.

În 1904, România ocupă locul al patrulea în Europa, în raport cu numărul populaţiei (după Elveţia, Germania şi Suedia), la numărul de telegrame trimise (peste 2 milioane şi jumătate).

La 17 ianuarie 1906 este promulgată prima „Lege a Brevetelor de Invenţie“ şi se înfiinţează Biroul Brevetelor, denumit astăzi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Anterior, în anul 1879, România produsese prima „Lege a mărcilor“.

La 6 iunie 1906 are loc inaugurarea Expoziţiei Naţionale Române din Bucureşti.

În anul 1906, sub domnia lui Carol I se construiesc 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi.

În 1908 se înfiinţează „Observatorul Astronomic“ cu planetariu („Observatorul Popular“).

În acelaşi an ia fiinţă Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă, sub conducerea lui Anghel Saligny.

Sub sceptrul lui Carol I se fondează mai multe universităţi şi colegii naţionale (licee), pe întreg teritoriul ţării, cele mai multe dintre ele funcţionând până în ziua de astăzi.

La 1 decembrie 1912 a fost întemeiată ,,Federaţiunea Societăţilor Sportive din România” (F.S.S.R.), care cuprindea douăsprezece comisii (atletism, fotbal, rugby, scrimă, ciclism, tir, canotaj, tenis, natație, gimnastică, oină, sporturi de iarnă). Primul președinte al federațiunii a fost Principele moștenitor Ferdinand. Actualmente, România are 57 de federații naționale sportive.

Copil fiind, Carol a avut o guvernantă franceză, domnişoara Picard, şi un consilier ecleziastic cu numele de Emele. Carol a urmat apoi studii la Dresda. Sublocotenent de dragoni la Münster, locotenent secund în regimentul de artilerie al Gărzii prusace, apoi elev la Şcoala de artilerie şi inginerie de la Berlin, Principele Carol ia parte, în 1857, împreună cu tatăl lui, Karl Anton, la manevrele Diviziei 14 de la Schweidnitz (actualmente Swidnica, Polonia); revine apoi la Berlin, în anul 1858, pentru studii politice. În 1861 călătoreşte în Portugalia, Franţa şi Belgia, iar apoi în Algeria şi Spania. Vizitează Parisul în 1863. În anul 1864 ia parte, în rândurile trupelor prusace, la războiul împotriva Danemarcei, participând la atacul cetăţii Fredericia, cea mai puternică fortăreaţă daneză.

O curiozitate a istoriei, pe care mulţi o ignoră, este aceea că tatăl lui Carol I a făcut un gest public considerat prea liberal şi avangardist la vremea lui: după ce în decembrie 1848 a cedat suveranitatea propriului său principat Prusiei, în anul 1849, Principele Karl Anton a fost guvernator militar al Westfaliei, al Renaniei şi apoi prim-ministru al Prusiei, vreme de patru ani (1858–1862), în timpul domniei vărului său, Regele Wilhelm, din dinastia de Hohenzollern (ramura protestantă). Karl Anton a condus un guvern liberal. Ulterior, din cauza sănătății grav afectate, Principele Karl Anton l-a propus la conducerea guvernului Prusiei pe conservatorul Otto von Bismarck.

După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României şi după mai multe consultări ale reprezentantului Locotenenţei domneşti la Paris, Ion Bălăceanu, cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franţei, opţiunile românilor, încurajate de acordul deplin al Împăratului Franţei şi de sprijinul moderat al Prusiei, s-au îndreptat către Sigmaringen7. În ziua de 19 martie 1866, I.C. Brătianu îi propunea Principelui Carol, în numele României, să devină şeful statului român. Peste mai puţin de trei săptămâni, Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685 969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri.

Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române. Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin.

La 10 mai 1866, Carol I rostea următorul legământ: Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea”

Carol I a condus cu înțelepciune și hotărâre. A colaborat strâns cu liderii politici ai vremii pentru a consolida unitatea națională și pentru a moderniza țara. Una dintre marile sale realizări a fost promovarea educației, construirea de instituții academice și crearea unui sistem de învățământ modern și accesibil. A susținut dezvoltarea culturii și a artelor, având un interes deosebit pentru arhitectură și istorie.

Lupta sa pentru progres a transformat România într-un stat modern și independent. A promovat legislația modernă și a înființat instituții de stat eficiente. A contribuit la consolidarea sistemului judiciar și a adus îmbunătățiri semnificative în domeniul sănătății și asistenței sociale. Carol I a fost un promotor devotat al drepturilor și libertăților cetățenilor români.

Pe lângă contribuțiile sale interne, Carol I a avut și un rol important în peisajul politic european. A realizat alianțe strategice și a consolidat poziția României pe scena internațională. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, Regele Carol I și armata română au jucat un rol crucial în obținerea independenței de sub dominația otomană. Așa cum s-a dovedit în cursul domniei sale, România era capabilă să se impună pe plan internațional și să-și protejeze suveranitatea. Aniversarea celor 185 de ani de la nașterea Regelui Carol I reprezintă o ocazie de a reflecta asupra moștenirii sale și a impactului pe care l-a avut asupra poporului român. Într-o perioadă marcată de schimbări și provocări, figura Regelui Carol I rămâne un simbol al Stabilității, Demnității și Patriotismului. Valorile precum curajul, încrederea și perseverența pe care le-a demonstrat trebuie să continue să ne inspire și să ne ghideze în timpurile actuale. Moștenirea Regelui Carol I continuă să ne influențeze în mod pozitiv, reprezentând un model de conducător responsabil și dedicat binelui comun.

În final, aducem un omagiu memoriei Regelui Carol I și recunoașterii realizărilor sale remarcabile. Cu prilejul celei de-a 185-a aniversare a nașterii sale, ne reafirmăm recunoștința față de contribuția sa la istoria și destinul României. Regele Carol I – un lider cu viziune, devotat țării și poporului său. În anul acesta, să ne amintim de moștenirea sa și să continăm să îi onorăm memoria, demonstrând același spirit de unitate, progres și patriotism care au marcat conducerea sa. Suntem mândri de rădăcinile noastre și suntem inspirați de exemplul său. Regele Carol I rămâne un simbol al forței, demnității și înțelepciunii, și este datoria noastră să îl cinstim mereu și să continuăm să construim o Românie demnă de visul său.

Învățăturile pe care le-am primit de la Regele Carol I nu trebuie să fie uitate. Trebuie să le transmitem și următoarelor generații, pentru a păstra vie flacăra patriotismului și a continua să construim o societate și o țară puternică. Să ne amintim că unitatea și colaborarea sunt fundamentale în fața provocărilor și că prin efort și devotament, putem învinge orice obstacol.